... forţa interioară cu care, în pictură, se defineşte în raport cu ceilalţi exponenţi de autoritate ai şcolii ieşene de pictură. Nu-şi propune competiţii cu trecutul, nici cu ocazionalii zei ai zilei, ci trăieşte cu adevărat doar din dorinţa de a fi ea însăşi. Dovedeşte, pot spune, că numai cine ştie bine marea lecţie a picturii universale se poate raporta la ea într-un fel propriu, degajat şi firesc.

... pictoriţa a ajuns, esenializînd şi potenţînd, la un stil personal cu insemne frapant poerice — stil programat si pe transparente. Optica sa ideocromatică ţine de impulsuri temperamentale vizînd acordul cu ambianţa, mod de expresie sugerînd o armonie muzicală. Evoluţia sa, de la o etapă la alta, e în fapt una de adînciri, fidelitate întru lecţiile picturii moderne de pretutindeni şi sincronizare cu imperativele timpului în mers.

O revelaţie - pictura doamnei Elena Cojenel, prin bogăţia şi strălucirea ei - o revelaţie

Punctul cel mai înalt al artei sale: desenul este foarte bine structurat, urmărind formele esenţiale, iar culoarea atinge sublimul prin monocromul în sepia.

Elena Cojenel îşi exprimă sensibilitatea şi puritatea, este un glas al naturii ce corectează acele curbe ale erorilor prin care teoreticienii obscuri au declarat urîtul frumos şi frumosul urît.

O stăpînire autoritară a meşteşugului ce constă dintr-o tehnică bine însuşită în care desenului i se rezervă doar un rol subsidiar prioritară fiind culoarea, ne indică un înalt grad de profesionalism. Uşurinţa şi spontaneitatea cu care surprinde esenţa lucrurilor, fără a zăbovi fastidios migălind îndelung asupra detaliilor, ne convinge că artista a decantat un stil propriu, original aferent naturii sale sufleteşti.